• Introducere în războaiele scorțișoarei
• Scorțișoara astăzi

Legendarul împărat chinez Shennong, numit „Fermierul Divin”, ar fi cultivat deja acum 5.000 de ani în herbarul său scorțișoară. Figura provine din mitologia chineză și ar trebui să demonstreze că cultivarea plantelor avea un rol cheie pentru vechii chinezi și că aveau multe realizări în acest domeniu. Cât adevăr este în toate acestea? La urma urmei, sunt mituri și este greu de spus dacă scorțișoara și-a început călătoria din China. Cert este că scorțișoara chineză (adică Cassia sau Cassia) era un produs extrem de valoros în Imperiul Mijlociu.

Taoștii considerau scorțișoara ca fiind hrana zeilor. Scoarța măcinată în pastă era unul dintre ingredientele elixirului care confera corpului o culoare aurie divină și putere – Yang. Purtați cu sine, aceste ingrediente ar fi trebuit să alunge orice boală, dar de fapt probabil permiteau suportarea mirosului neplăcut care domnea pe străzile așezărilor mai mari.

Se spune, de asemenea, că este o greșeală să asociezi scorțișoara cu China ca loc de origine al acestui condiment. Pentru că populara scorțișoară din Ceylon este confundată cu un alt tip de scorțișoară – Cassia, adică scorțișoara mai puțin rafinată și aromatică menționată anterior. Totuși, cele două tipuri diferă ușor între ele. În lume, scorțișoara din Ceylon a câștigat o faimă și recunoaștere mai mare, iar războaie au fost purtate din cauza ei.

Introducere în Războaiele scorțișoarei

Scorțișoara chineză, Cassia, a fost prima care a ajuns în Europa. Drumul scorțișoarei către vechiul continent a fost deschis prin Egipt, de unde condimentul provenea din Etiopia sau Arabia.
Începând cu secolul al III-lea î.Hr., scorțișoara călătorea de-a lungul Drumului Mătăsii de la fosta capitală a Chinei, Xi'an, până la Constantinopol. Prestigiul scorțișoarei era atât de mare încât împărații romani o păstrau împreună cu alte comori și bijuterii în seifurile lor. Scorțișoara a fost secole întregi un condiment disponibil doar pentru oamenii proeminenți ai lumii de atunci.

Un fapt important din istoria condimentului este că comerțul cu scorțișoară între secolele XII și XIV a fost în mâinile venețienilor, care aveau o rețea de vasali ce dictau prețuri extrem de ridicate pentru scorțișoară. Cu toate acestea, cererea pentru scorțișoară nu a scăzut, iar rutele comerciale și fabricile controlate de venețieni le-au asigurat un monopol. Totuși, nimic nu durează veșnic. Atunci au intrat pe scena istorică portughezii – Vasco da Gama – care a descoperit drumul maritim spre India și... Ceylon în Oceanul Indian. Portughezii au simțit imediat o oportunitate de afaceri și au urmat în masă călătorul spre insulă. Venețienilor stabiliți acolo nu li s-a dat nicio șansă, iar localnicii au fost transformați în sclavi. În doar un an, au fost livrate peste 11 tone de scorțișoară la Lisabona.

Olandezii, care în 1640 au rupt dominația portughezilor, nu le-au făcut viața mai ușoară localnicilor. Ei au monopolizat piața înființând primul conglomerat internațional din lume – Compania Olandeză a Indiilor de Est. După puțin peste 150 de ani, olandezii au fost eliminați de pe piață de englezi. Din 1796 au produs scorțișoară de calitate puțin mai scăzută, dar în cantități mult mai mari.

Scorțișoară astăzi

Astăzi, scorțișoara este un ingredient de bază în aproape fiecare bucătărie. Dar de ce este acest condiment atât de popular? În trecut, era apreciată pentru aroma sa plăcută și gustul său unic. De asemenea, era considerată un afrodisiac. Dar acum îi cunoaștem pe deplin proprietățile. Scorțișoara susține buna funcționare a tractului digestiv și reduce, de asemenea, nivelul colesterolului și al zahărului din sânge. Uleiurile de scorțișoară ameliorează durerile reumatice și sprijină lupta împotriva răcelilor. În bucătărie, este folosită ca condiment pentru carne sau pește, fiind adesea un ingredient care intensifică gustul tuturor deserturilor și dulciurilor.